Nor

Caietul asta e diferit. Cel putin inceputul. Caietul asta nu e al faptelor. E doar al trairilor interioare – aparent nascute din nimic; al gandurilor, al ideilor, indoielilor, intrebarilor...
Incep din ce in ce mai serios sa ma displac, sa simt ca mi se duc anii. Si asta nu din cauza ca a fost ziua mea. Incep in mod serios sa am nevoie de oameni noi si sa-mi para rau ca am in mine acel lucru care ma opreste mereu sa fac ceea ce as vrea. Trebuie si vreau sa-mi stabilesc un nou plan. Si e unul poate mai important decat cele pana acum. Sa omor ceea ce ma tine departe. Sa nu pierd ocaziile, sa plec, sa vad, sa cunosc. Sa nu fugaresc cu parere de rau inainte sa cunosc, resemnandu-ma in impedimente si in « nu se poate ».
Au fost surprize placute anul asta, in ciuda celor rele, pe care promit sa le uit. Am vazut cum contez si cum le sunt draga unor oameni. Prin simplul meu fel. E ceva ce ma leaga de ei. Legaturi invizibile, cu putin sclipici fin, asemanator zapezii stralucind in soare. O legatura de zambete. Calme, clare, sincere... Ma face sa ma simt acolo. Impreuna. La fel. Chiar de e de departe. E magia aceea de care am eu atata nevoie. E magia aceea care ma hraneste. Prieteni vechi...oameni cu care n-am mai vorbit de luni sau ani sau zeci de ani...care m-au bucurat cu ganduri frumoase, ce mi-au nascut mirare si zambet anul acesta.
Mai am o dorinta. Sa scap de lucrurile materiale si imateriale ce ma tin in loc. Mai multa pulbere magica, mai multi oameni frumosi, mai multa indrazneala. Sa plec, sa vad, sa cunosc...
Poate si raman pe undeva :)