lumina

 

La cinci ani distanță îmi dau seama că locul ăsta este exact cum era cafeneaua la început. În umbră, îtunecată și plină de fum. Dar dacă n-ar fi fost așa, acele raze de soare care își făceau uneori loc printre draperiile grele din catifea nu mai erau atât de...

 

Ce siropos.

Eu eram în întuneric dar vedeam 

Still

 

Era prima oară în dimineața aceea în care mă vedeam în oglindă. Fiindcă jos stătusem pe întuneric. Fac economie la lumină. Fac economie la lumină. Eram murdară de rimel sub ochi. Se pare că fac economie și la rimel. M-am văzut puternică. Sunt. Mereu am fost.

Nu am emoții. Iar când nu am emoții totul merge bine. Nu se întâmplă nimic rău. Și acum totul va bine. Și cumva simt nevoia să o ajut pe ea, să fie ea mai puternică. Când de fapt EA este un munte de putere iar eu doar un grăunte de nisip. Un munte de putere ascuns într-un trup firav mititiel…

N-am fost mereu, nu cred că sunt… Totul va fi bine.

Mă pierd, totul e pe repede-nainte. Totul se învârte. Bag sub preș și trece ziua. Lasă pe mâine. Nu-i nimic, hai! Vedem. Trece. Nu contează. Trag aer în piept. TRAG. AER. ÎN. PIEPT.

 

E tot acolo.

 

Eu de când n-am mai făcut o noapte albă?

Mă pierd, mă evapor.

A doua oară când m-am privit în oglindă eram pieptănată și urmele de rimel erau șterse. Nu eram eu. Nu mă simțeam puternică.

Autumn

Fantu îmi ține crema. Eu mă cremuiesc pe mâini și-mi revine iar imaginea bătrânei și-a gipului. Nu era Jeep, nu știu ce era. Nu contează. Un SUV 4x4 mare și luxos. Am crezut inițial că bătrâna cerșea lângă portiera din dreapta, dar mi-am dat seama imediat că greșeam. Avea un cojocel maro, curat, așa cum toate bătrânicile au și asa cum nu mai găsești pe niciunde. Cu siguranță abia coborâse din mașină. Din mașina fiului, nepotului, cine știe cine era la volan. A ramas în urmă făcând de două-trei ori semnul crucii în dreptul mașinii. Să-l apere, să-l protejeze, să-l ferească de rele...