Still

 

Era prima oară în dimineața aceea în care mă vedeam în oglindă. Fiindcă jos stătusem pe întuneric. Fac economie la lumină. Fac economie la lumină. Eram murdară de rimel sub ochi. Se pare că fac economie și la rimel. M-am văzut puternică. Sunt. Mereu am fost.

Nu am emoții. Iar când nu am emoții totul merge bine. Nu se întâmplă nimic rău. Și acum totul va bine. Și cumva simt nevoia să o ajut pe ea, să fie ea mai puternică. Când de fapt EA este un munte de putere iar eu doar un grăunte de nisip. Un munte de putere ascuns într-un trup firav mititiel…

N-am fost mereu, nu cred că sunt… Totul va fi bine.

Mă pierd, totul e pe repede-nainte. Totul se învârte. Bag sub preș și trece ziua. Lasă pe mâine. Nu-i nimic, hai! Vedem. Trece. Nu contează. Trag aer în piept. TRAG. AER. ÎN. PIEPT.

 

E tot acolo.

 

Eu de când n-am mai făcut o noapte albă?

Mă pierd, mă evapor.

A doua oară când m-am privit în oglindă eram pieptănată și urmele de rimel erau șterse. Nu eram eu. Nu mă simțeam puternică.