Plus explicatii.
Am sa mai incep ceva in noaptea asta cu luna fasie, si-o sa continui ori de cate ori n-am sa uit. Am sa presar pe-aici de-acum randuri vechi scrise, din partea cealalta. In ultimul timp se suprapun. Ce-i aici e si acolo. Insa cu ocazia asta, vreau si eu sa-mi amintesc ce scriam acu' vreo patru ani, cand bateam si cate patru pagini despre puful de pe piersica si despre fel de fel de idei ce se nasteau din puful ala. De mine, de mai copil.
Feeling strangely good......
02 Iulie 2006
Astazi am ras aproape toata ziua.....de dimineata.....si cu ocazia aceasta tin sa le multumesc celor care m-au facut sa rad : in primul rand imi multumesc mie,caci dimineata cand m-am trezit m-am impiedicat usor si era s-o iau in barba,ceea ce, bineinteles m-a facut sa rad,multumesc randunelelor care au cuib la geamul meu si care ma trezesc in fiecare dimineata(azi am reusit sa nu le zic cuvinte de 'bine'),multumesc catelului a carui moaca somnoroasa ma face intotdeauna sa rad, multumesc apei de la robinet care mi-a bufnit in fata,multumesc fetzelor vesele pe care le-am vazut azi pe strada,multumesc vanzatoarei penibile care folosea calculatorul sa adune 26 de mii cu 45 de mii,multumesc vanzatorului de la chioscul de ziare care este intotdeauna dragut si glumet,multumesc muzicii tampite si penibile pe care am ascultat-o , multumesc celor de la blind melon, a caror videoclip de la 'no rain' ma binedispune intotdeauna,multumesc colegei mele naive care imi povesteste tot felul de chestii neinteresante si ma plictiseste ingrozitor,multumesc fetei de la emisiunea aceea cu bani care te pune sa ghicesti cuvinte-penibila hahaah, multumesc pustoaicei care a trecut pe langa mine imbracata in fusta roz cu volane,multumesc prafului care m-a facut sa ma stramb in fel si chip inainte sa stranut,multumesc replicilor tampite pe care le aud tot mai des la intrebari cat se poate de simple si serioase,multumesc pustiului de 3 ani care merge pe strada si a carui ras ca un clinchet de clopotel care este in stare sa trezeasca tot in juru-i,multumesc domnului care s-a impiedicat in fata mea,multumesc celor doi batranei care vorbeau in parc despre politica-cu inversunarea specifica,multumesc luceafarului 'plimbator' care mai tarziu mi-am dat seama ca este un avion,multumesc celor care ma mint in fata si nu-si dau seama ca se fac de ras,multumesc celor care ma lingusesc - in fata carora inca o data ma bufneste rasul, si multumesc lui dumnezeu ca ma ajuta in fiecare zi si-mi da puterea inca sa mai pot rade.....si nu,n-am baut nimic.....si totusi rad si acum in continuare :))))))))))))))
nu e greu sa razi, mai ales daca nu ai motiv :)))) si ce multe motive iti trebuie ca sa poti rade..... NU-i asa??
joi, 21 ianuarie 2010
19.01.2010 1 :31 am
Nu mai stiu ce zi e, nu mai stiu cat timp a trecut de cand ai aparut in fata mea. Sa fi fost seara zilei de 15 ?
Nu stiu daca ti-as putea ... sau mi-as putea explica in cuvinte in ce fel m-am simtit, cat de tare m-a zdruncinat venirea ta.
In seara aceea eram nervoasa si-mi doream sa nu fi venit. M-ai adus pe niste culmi pe care nu-mi imaginam vreodata ca voi ajunge. Ai plecat, m-am ingrijorat. Nu-ti pasa daca ai sa umbli o noapte aiurea pe strazi. Ai venit inapoi si ai facut pasul acela. Maretul gest, la care viseaza fiecare fata. Nici ca puteai sa pui mai multa presiune pe mine, nici ca puteai sa gasesti un memont mai prost.
Eu am simtit disperare. In tot ce ai facut in seara aia. Fiindca atunci erai dispus sa faci lucruri de care inainte le luai in ras, acum erai dispus sa faci lucruri ce nu inseamnau nimic pentru tine inainte, acum erai dispus sa faci orice. Nu executarea acelor lucruri ma interesa pe mine. Nu in felul asta. Nu asa, nu atunci. Ma interesa sa simti sa le faci, sa vrei sa le faci. Si nu in ultimul moment. Ma voi intreba insa daca tot ce-ai facut, ai facut fiindca ai vrut sincer sau doar fiindcate-ai simtit constrans si ai fost disperat sa nu ma pierzi.
Si-am decis sa stam pana luni dimineata, cum m-ai rugat tu, sa-mi poti arata....ca mi-e bine. Si nu ma mint. Nu mi-a fost rau sa stau la tine in brate, si nu mi-a fost rau sa-mi saruti varful degetelor. Dar eu n-am prea facut-o, asa-i ? ne-am certat...ne-am enervat...ne-am inteles gresit...
Si-am vazut si filmul ala. Si m-ai intrebat si tu. De ce trebuie sa fie asa complicat pentru noi ? si intre noi ? si mi-ai mai zis ceva, in intuneric. Mi-au alunecat cateva lacrimi atunci. Aparent era vorba de cum stateam, cu capul pe umarul tau. Tu voiai sa stam nas in nas, si m-ai ntrebat de ce nu putem sta la acelasi nivel...si nu ai idee cata dreptate ai avut. Caci noi niciodata n-am reusit sa fim la acelasi nivel. Mereu am vrut amandoi sa dominam pe celalalt, mereu am simtit superioritate fata de celalalt, mereu vina cadea pe celalalt...
Cu o ora inainte sa sune ceasul sa ne trezim ca sa prinzi trenul, ne certam si ieseam singuri la tigara trantind usi. Caci iar nu ti-ai dat seama, iar ai inteles gresit, iar ti s-a parut, iar nu m-ai inteles.
Totusi, cand ai plecat am plans.
Totusi, acum, mi-e bine.
Totusi, n-am cum sti ca o sa-mi fie bine daca ma intorc la tine.
Si nici n-am cum sa stiu ca de-acum viata o sa-mi fie roz.
Dar..... :) ce-mi ramane de facut?
Si sa nu crezi ca ma gandesc la tine cand scriu toate astea, nu pe tine te analizez, caci asta am facut-o deja....de-acolo si decizia pe care am luat-o cu ceva timp in urma, si uite ca inca nu s-a schimbat. Ci pe mine ma analizez. Ma mir ca pot, ma mir ca mi-e bine, ma mir ca am ajuns aici, ma mir ca mi-am incalcat promisiunile fata de tine...insa...din moment ce si tu le-ai incalcat...crede ca acest lucru decurge dintr-o logica simpla, nu?
Nu stiu daca ti-as putea ... sau mi-as putea explica in cuvinte in ce fel m-am simtit, cat de tare m-a zdruncinat venirea ta.
In seara aceea eram nervoasa si-mi doream sa nu fi venit. M-ai adus pe niste culmi pe care nu-mi imaginam vreodata ca voi ajunge. Ai plecat, m-am ingrijorat. Nu-ti pasa daca ai sa umbli o noapte aiurea pe strazi. Ai venit inapoi si ai facut pasul acela. Maretul gest, la care viseaza fiecare fata. Nici ca puteai sa pui mai multa presiune pe mine, nici ca puteai sa gasesti un memont mai prost.
Eu am simtit disperare. In tot ce ai facut in seara aia. Fiindca atunci erai dispus sa faci lucruri de care inainte le luai in ras, acum erai dispus sa faci lucruri ce nu inseamnau nimic pentru tine inainte, acum erai dispus sa faci orice. Nu executarea acelor lucruri ma interesa pe mine. Nu in felul asta. Nu asa, nu atunci. Ma interesa sa simti sa le faci, sa vrei sa le faci. Si nu in ultimul moment. Ma voi intreba insa daca tot ce-ai facut, ai facut fiindca ai vrut sincer sau doar fiindcate-ai simtit constrans si ai fost disperat sa nu ma pierzi.
Si-am decis sa stam pana luni dimineata, cum m-ai rugat tu, sa-mi poti arata....ca mi-e bine. Si nu ma mint. Nu mi-a fost rau sa stau la tine in brate, si nu mi-a fost rau sa-mi saruti varful degetelor. Dar eu n-am prea facut-o, asa-i ? ne-am certat...ne-am enervat...ne-am inteles gresit...
Si-am vazut si filmul ala. Si m-ai intrebat si tu. De ce trebuie sa fie asa complicat pentru noi ? si intre noi ? si mi-ai mai zis ceva, in intuneric. Mi-au alunecat cateva lacrimi atunci. Aparent era vorba de cum stateam, cu capul pe umarul tau. Tu voiai sa stam nas in nas, si m-ai ntrebat de ce nu putem sta la acelasi nivel...si nu ai idee cata dreptate ai avut. Caci noi niciodata n-am reusit sa fim la acelasi nivel. Mereu am vrut amandoi sa dominam pe celalalt, mereu am simtit superioritate fata de celalalt, mereu vina cadea pe celalalt...
Cu o ora inainte sa sune ceasul sa ne trezim ca sa prinzi trenul, ne certam si ieseam singuri la tigara trantind usi. Caci iar nu ti-ai dat seama, iar ai inteles gresit, iar ti s-a parut, iar nu m-ai inteles.
Totusi, cand ai plecat am plans.
Totusi, acum, mi-e bine.
Totusi, n-am cum sti ca o sa-mi fie bine daca ma intorc la tine.
Si nici n-am cum sa stiu ca de-acum viata o sa-mi fie roz.
Dar..... :) ce-mi ramane de facut?
Si sa nu crezi ca ma gandesc la tine cand scriu toate astea, nu pe tine te analizez, caci asta am facut-o deja....de-acolo si decizia pe care am luat-o cu ceva timp in urma, si uite ca inca nu s-a schimbat. Ci pe mine ma analizez. Ma mir ca pot, ma mir ca mi-e bine, ma mir ca am ajuns aici, ma mir ca mi-am incalcat promisiunile fata de tine...insa...din moment ce si tu le-ai incalcat...crede ca acest lucru decurge dintr-o logica simpla, nu?
marți, 12 ianuarie 2010
Zambesc, figura
Punct. Dar nu de la acelasi capat. Nu ma vreau sa scriu in moi. Documentul ala s-a terminat la pagina 168. Prea putine pagini, prea multe pagini ?....destule pentru mine.
In seara asta am sa adorm zambind, in seara asta am sa adorm gandindu-ma la vara, in seara asta am sa adorm fredonand « vara asta ». Uitand de agitatia scolii din vara, uitand de licenta. Uit de tot. Vise doar. Am sa visez numai frumos si numai bine in noaptea asta. Si chiar de n-o sa iasa totul bine, totul asa cum ma astept...nu mai las visele sa moara. Le transform intai in realitate, si-apoi le judec. Iar eu, vara asta, am sa ma reindragostesc. Mai tare, mai mult, mai cu nori, mai cu mare, mai cu munte, mai cu soare, mai cu verde, mai cu frig incalzit, mai cu foc, mai cu prieteni. Asa cum n-am facut-o pana acum. Si vara asta o sa-mi fie bine. Zambesc. Uite, zambesc! Din vara asta eu am sa incep sa traiesc. Asa cum am trait pana acum doar prin imaginatie. Si-am sa fac de toate, si-am sa fac ce vreau, si-am sa renasc. Din mine. Am sa devin, in sfarsit, eu. Si-am sa ma plimb in plaoie de zambet, nu de rau.
Iar de discursul imi e acelasi, voi sa ma iertati
Abonați-vă la:
Postări (Atom)