Autumn

Fantu îmi ține crema. Eu mă cremuiesc pe mâini și-mi revine iar imaginea bătrânei și-a gipului. Nu era Jeep, nu știu ce era. Nu contează. Un SUV 4x4 mare și luxos. Am crezut inițial că bătrâna cerșea lângă portiera din dreapta, dar mi-am dat seama imediat că greșeam. Avea un cojocel maro, curat, așa cum toate bătrânicile au și asa cum nu mai găsești pe niciunde. Cu siguranță abia coborâse din mașină. Din mașina fiului, nepotului, cine știe cine era la volan. A ramas în urmă făcând de două-trei ori semnul crucii în dreptul mașinii. Să-l apere, să-l protejeze, să-l ferească de rele... 

Silence

 

Nu știu cu cine vorbesc acum, de asta probabil mi-e greu să scriu. Ați dispărut cam toți.

 

Am dat mai devreme peste Buy me with a coffee. Ce să zic, când o ascultam, stăteam nopțile înecată în cafea amară. Și-acum beau multă cafea. Dar nu noaptea. Noaptea dorm.

Atunci, noaptea, ieșeam la plimbare. Pe la 2-3. Orașul era cam pustiu. Acum, după ce se întunecă, nici gunoiul nu îl mai duc.

 

Pe betoanele acelea pe care am petrecut nopți și zile și după-amiezi peste care parcă cineva oprea timpul, acum se înalță blocuri cu locuințe de lux. Cine-ar fi crezul că peste barul acela ieftin în care ne-am petrecut noi atâtea…..se vor ridica … hehe. Avem tot dreptul să râdem.

 

Simt nevoia să merg acolo, în locul meu preferat din pădure – despre care voi râdeați – trebuie să fie superb acum. Acum, acuși, când vine toamna mea – toamna mea, toamna mea, aia călduță și roșcată, toamna mea cărămizie și leneșă, toamna mea fără timp și fără loc.

Dar mă întreb. Oare e     …    care-i cuvântul? Oare e sigur să merg singură în pădure, până acolo, până la locul meu preferat, despre care voi ați râs – locul acela de deasupra pădurii, de deasupra drumului, locul acela plin de mușchi?

 

Când m-am întrebat eu dacă ceva e sigur?

 

Iar Buy me with a coffee mă răscolește și-acum la fel cum mă răscolea atunci, mă întoarce și mă aruncă, îmi răsucește ceva în mine, ceva … ceva așa, tot, nu știu ce.

 

Am mai scris niște tâmpenii dar le-am șters.

 

Oricum, totul a plecat de la Buy me with a coffee. Și oricum, îl prefer pe Piersic Jr. cu alb în barbă.

You

Eu am fost. Trebuie să fi fost eu. Dar tu? L-am pierdut pe G., l-am pierdut pe X, iar pe ... nici nu mai știu cum îl chema. Urlu înăuntru, mereu cu privirea spre-napoi, mereu cu un picior într-o altă lume.

Eu am fost în gară la V. Mă întorceam de la ...de la cine mă întorceam? Din Vamă, în anul în care am plecat singură? Abia se-ngâna ziua cu seara, era călduț. Erau țânțari. Și acum îmi amintesc mușcăturile și puloverul pe care l-am făcut sac. Ochii și surâsul lui, ai impiegatului de mișcare... Ar fi trebuit să merg cu el, aș fi stat cu băieții la o carte și-o gură de rachiu ieftin, ce-avea?

Da, ăsta ar fi fost un cântec bun de ascultat goi, între cearșafurile tale albe și fetestrele fără perdele. 

Nu mai beau nopțile cafea...

Pe Mihai nu l-am cunoscut niciodată în adevăratul sens al cuvântului. Dar suntem la fel, am trăit diferit și ne...și avem aceeași simțire în ochi. Mi-a zis odată că mă iubește. 

Iar noi? am fost oare cu adevărat acolo, la poale de munți? sau ni s-a părut? Curios este că am trăit separat împreună aceeași poveste, sentiment, trăiri, noapte.

Lemnele din foc trosnesc și acum. Am dormit în noaptea aia? Am dormit, da, la tine-n cort. Tu ai vrut. Soarele dimineții era călduț, am băut o cafea chioară, ții minte?

Tu ești laș și n-ai să recunoști nimic. N-ai spus-o, n-ai arătat-o, dar știu că te macină dacă.

CU VARFUL SANULUI MI-AI DESENAT

IN PALMA

O NOUA

LINIE A NOROCULUI