Eșec

Am început și luna trecută să scriu. N-am reușit. N-am terminat. Trei rânduri, abandon.  În sfârșit…

Mi-a prins bine pauza de la Predeal dar nu am reușit să scot tot ce-aș fi putut scoate. Din toată săptămâna, cred că acea jumătate de oră mi-a priit. Încălțată în pat, ochii în tavan, muzică și fum.

                (El totuși încearcă să comunice.) 

Iarna îmi amintește de barba lui, cum mă trezeam în alb și priveam cum firele din barbă fac model pe perete. Închideam un ochi, închideam pe celălalt. Pe atunci mă și odihneam.

Tâmpenii.

Nu mai știu nimic de Mr.P. L-am pierdut. Așa cum l-am pierdut, se pare, și pe G. Nimic nu e veșnic. Iar eu scriu gri fiindcă sunt bolnavă. Spusesem că nu sunt supărată, ci doar tristă. Cred că sunt și supărată, mă simt folosită. Hmm.. poate cred că mi se cuvint prea multe. Mereu am avut problema asta.