A-nceput de ieri să cadă câte-un fulg

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Autoflagelarea

Familiala *   Jacques Prevert   

 Mama tricoteaza un jerseu, un sal  Fiu-i la razboi  Ea gaseste asta foarte natural  Si tata, si tata oare el ce face?  El face afaceri  Mama tricoteaza un jerseu un sal  Fiu-i la razboi  El face afaceri  Si gaseste asta foarte natural  Si fiul si fiul  Ce gaseste fiul?  Fiul nu gaseste absolut nimic  Mama tricoteaza tata face bani el face razboi  Intr-o zi razboiul o sa fie gata  Si-o sa faca fiul afaceri cu tata  Si-o sa fie bine pentru amandoi  Razboiul continua mama continua ea tricoteaza  Tata continua el face afaceri  Fiul e ucis el nu mai continua  Viata isi urmeaza cursul ei banal  Tata si cu mama merg la cimitir  Si gasesc ca asta este natural  Viata curge curge pe acelasi fir  Afaceri razboi tricotat razboi  Viata cu afaceri merge inainte  Viata cu afaceri viata cu afaceri  Viata cu morminte.

Sanguina  Jacques Prevert

FERMOARUL TI-A ALUNECAT PE COAPSE
SI-N MIEZUL UMBREI
FURTUNA FERICITA A TRUPULUI TAU GOL
A IZBUCNIT DEODATA
SI ROCHIA TA CAZAND PE PARCHETUL LUCITOR
ABIA FOSNI CATIFELAT SI MOALE
PRECUM FOSNESTE COAJA UNEI PORTOCALE CAZAND PE UN COVOR
DAR NASTURASII DE SIDEF NI SE SPARGEAU SUB TALPI
POCNEAU CA NISTE SAMBURI IMPRASTIATI
PE JOS
SANGUINA
FRUCT FRUMOS
CU VARFUL SANULUI MI-AI DESENAT
IN PALMA
O NOUA
LINIE A NOROCULUI
CU UMBRE SI CU SOAPTE
SANGUINA
FRUCT FRUMOS
SOARE DE NOAPTE

Nu găseam atunci nimic mai frumos. După 3 ore de somn, la 7 dimineaţa, la radio era mataron de poezie şi jazz. Soarele arunca câteva raze pe cactuşii de pe pervaz. Ţi-am zis că-mi plac cactuşii. Toată toată ziua. Poezie şi jazz.  

Cantec vechi de luna noua

Nichita Stanescu

Iesise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele si de lut
ardea pe strazi si nu l-am cunoscut.

In felinarele cu iz de scrum
ochi de pisica-mi licareau in drum
si pasul greu mi se-asternea natang
...si fluieram asa, ca sa nu plang

Dar tot credeam ca poate viermii moi
nu cresc in ochii mei pustii si goi,
nici in surasul meu nedaruit
si tot credeam ca poate n-am murit.

Iesise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut si, gol de gand,
trecui asa nainte, fluierand.

Prieteni - M Sorescu

Hai sa ne sinucidem, le spun prietenilor mei,
Azi am comunicat atat de bine,
Am fost atat de tristi,
Perfectiunea asta in comun
N-o mai atingem noi
Si e pacat sa pierdem momentul.

Cred ca in baie e cel mai tragic,
Sa facem pe romanii cei luminati
Care isi deschideau venele,
Discutand despre esenta iubirii.
Uite, am incalzit apa.
Incepem, dragi prieteni, numar eu: unu, doi, trei...

In iad am fost oarecum surprins, pomenindu-ma singur,
Unii poate mor mai greu, mi-am spus, au mai multe legaturi.
Nu se poate sa ma fi pacalit: cuvantul inseamna ceva,
Dar timpul trece...

Mi-a fost destul de greu, in iad, va asigur,
Mai ales la inceput, stiti eram singur,
N-aveam cu cine sa mai schimb o vorba,
Dar incetul cu incetul m-am atasat, mi-am facut prieteni.

Un cerc extraordinar de sudat,
Discutam tot felul de chestiuni teoretice.
Ne simteam minunat,
Am ajuns chiar pana la sinucidere.

...Si iarasi pomenindu-ma singur in purgatoriu,
Cautandu-mi cateva suflete mai apropiate,
Desi sunt destul de suspiciosi
Purgatorienii - cu situatia lor neclara
Intre doua lumi -
O fata ma iubeste, e foarte frumoasa,
Aveam clipe de mare extaz - nemaipomenit, fantastic !

Si chiar imi vine pe limba sa-i spun...
Patit, o las pe ea mai intai,
Eu ma sinucid abia dupa aceea,
Dar fata face ce vrea si-nvie -
Si iata-ma singur in rai -
Nimeni n-a patruns aici niciodata
Sunt primul om, lumea exista ca proiect,
Ceva foarte vag,
In capul lui Dumnezeu,
Cu care chiar ma imprietenesc de la o vreme

Exista tristete la toate nivelurile
Dumnezeu e deznadajduit,
Ma uit in ochii lui goi si ma pierd in ei
El aluneca vajaind in prapastiile mortilor mele.
Comunicam de minune,
Doamne, cred ca am atins perfectiunea,
Tu mai intai,
Ce-ar fi sa lasam totul in intuneric ?

"Aici poti afla totul despre toate"

Recunosc, a venit prea repede. M-a luat prin surprindere. M-am hotărât destul de târziu anul ăsta cum are să fie Crăciunul, şi când părea totul în linie dreaptă, ajunul a pus frână. Polei, gheaţă, ne-am răsturnat la 180 de grade. Nu contează oricum. Trece şi ăsta, mergem la bunica la masă, ne enervăm, bem vin. Bem vin. Aspru, de ţară. Alb şi aspru.

Nu e doar vina mea. Eu nu ar trebui să fiu stâlp aici. Nu vreau să fiu stâlp. Adică dacă eu plec, se dărâmă tot?

Apoi urmează perioada aceea moartă dintre Crăciun şi Anul Nou când în prima parte a zilei vezi pe străzi doar câteva familii fericite rătăcite. Fac vizite probabil, îşi ţin fetiţa de mâini şi-o ridică la bordură pe sus. Ea are paltonaş roşu şi zulufi. Atunci e prea linişte. Pustiu. Apăsător.

Îmi lipsesc cuvintele lui G.

Mă întreb: păi nu-i asta viaţa? să n-ai bani, să fii bolnav, să te supere şi să te înşele cineva... Are omul dreptul la fericire?..., am încercat să desprind un sens creştin în urma unor întâmplări, nu am izbutit. Încearcă tu. 

- există necazuri şi omul trebuie să se înveţe să trăiască cu ele. 

- deşi îmi place să beau, îţi mărturisesc ca băutura nu reduce nicio listă de umbre, ba chiar o sporeşte.

Parcă îţi simt pe obraz, ca pe o ghindă rece, nasul ăla îngheţat.

I-aş spune atâtea altele acum. Uneori recitesc şi nici nu mai ştiu sigur dacă s-a întâmplat sau...

Cu flaneaua de lână deasupra cămăşii de corp de bumbac, molcuţă. Flanea, nu pulover. Lâna aspră ca şi vinul bunicii. Frigul n-are cum trece şi ţuica ajută şi ea. Nu mai ştii care-i abur şi care-i fum de ţigară. Sau poate că fumezi pipă şi-afară? Eşti bărbos.

Iar sticlele de plastic când se izbesc nu scot clinchete de clopoţei.