Spuneam că sunt dependentă de oameni. Oricât aş fi eu de singuratică. Multe procese şi analize vara asta. Poate că sunt mai bogată. Lumea e mică, iar surprizele sunt plăcute. E bine să zâmbeşti din când în când. Nu sec, ci cu motiv. Unii sunt săraci şi se complac în mizeria lor. aleg singuri să-şi poarte ochelarii de cal. Probabil că nu vor şti niciodată ce-au pierdut. Îmi plac provocările, îmi plac ideile, oamenii, cuvintele. Ştiu că sună siropos şi sună a cuvinte goale. Norocul meu că nu sunt. Se învaţă de la fiecare câte ceva. Exemplele rele tot lecţii de viaţă sunt. „Uite, aşa nu vreau să fiu, aşa nu vreau să vorbesc, aşa nu vreau să mă pierd.” Se pierd multe vieţi, şi-i păcat. Să rămânem totuşi optimişti.
Un comentariu:
bucurie în procesul de învăţare să trăiască o viaţă din belşug
Trimiteți un comentariu