Zi

Nu-mi place varianta de mijloc a cerului. Ori senin, ori cu nori. Azi a fost gri-albicios, şi a vărsat o ploaie din aia de jumătate de zi, cu stropi mici şi banali. Îmi pare rău să spun, dar arăta ca o cârpă. Asta era. O cârpă de cer. Ca cea din baie, care-a fost într-o vreme un tricou albastru. N-a mai fost nevoie de el, l-am făcut cârpă. Şi ce-i trist e că până şi tricoul cârpă are mai multă culoare decât a avut cerul cârpă azi. Urât din partea mea să vorbesc aşa despre cer, nu?

Voiam grepfruit. Aşa că mi-am luat umbrela şi-am mers până la magazin. Nu e departe. Am mers mai încet să nu mă stropesc prea tare – căci mă stropesc mereu – şi-am făcut, cred, vreo 3 minute. Era închis, cu toate că potrivit programulului duminica ţin până la 8. Adică 20.00. M-am simţit, nu ştiu de ce, aşa cum s-ar simţi un copil păcălit de alţii să meargă până pe strada X ca să vadă acolo minunăţie de animal cu cinci capete, care-i şi blând pe de-asupra, iar pe strada X să găsească doar gaşca ce se tăvăleşte pe jos fiindcă puştiul a căzut în capcană. Cineva parcă-şi bătea joc de mine. M-am întors înapoi cu mâna-n fund, cum se zice. Mă seacă plimbările acestea fără rost, dacă nu le-am planificat eu. Ii ca un fel de amăgire. Ca morcovul legat cu aţă de un băţ înaintea măgarului din desene animate. La mine în locul morcovului e grepfruitul.

Aseară cerul nu era încă întunecat de tot. Se vedeau câteva stele, se-auzeau greieri. Mi-a venit iar chef să plec undeva departe de oraş ca să nu mă încurce luminile şi zgomotele oraşului. Aş sta spate în spate cu X. sau cu Y.  undeva pe iarbă cu o bere în mână, să vorbim verzi şi uscate.

ps: Azi am terminat Ai toata viata inainte a lui Gary si-am incercat sa ma uit si la filmul pe care l-am scos din curiozitate, caci tot el a lucrat la screenplay. Doua ore patruzeci! Ca si restul filmelor ce asteapta. Ce s-a intamplat cu filmele ce aveau o ora jumate, maxim doua?