Ah, peste câteva zile e ziua lui I. N-am mai prins ziua lui I. acasă de cel puţin doi ani. Acum un an ciocneam o bere undeva cu cineva în cinstea lui I. Trecut. Îngheţata ce nu trebuia să fie azi: vanilie pe fundul cănii, ciocolata în mijloc, căpşuna deasupra. În ordinea inversă a preferinţelor. Vanilia e pe primul loc, şi tot la ea se ajunge cel mai greu.
Priorităţi. Îmi spuneam că ar trebui să renunţ la viziunea mea asupra conceptului de prietenie. Ori aşa, ori ar trebui să renunţ la principiile mele, ori să renunţ la oameni. De tot. Un imens paradox. Dar la oameni nu renunţ. Îmi fac bine, unii, din când în când.
Din cauza ei acum mi-e frică să ies la plimbare.
When did I become such a bitch?
And how did I let this happen? I don’t know.
When did I became such a bitch?
I used to be so nice. (Nerina Pallot, care-o şti...)
Asta deoarece în ultima vreme anumite întâmplări mă scârbesc în totalitate şi răspund foarte urât.
Dar luna era mare şi singură pe cer. Stelele încă nu ieşiseră, albastrul era crud. Avea parcă mai multă putere deasupra macaralei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu