La multi ani, blog!

M-am rătăcit azi pe străzile alea. Cocioaba am găsit-o, dar biserica mai greu. N-am putut prinde cocioaba în poză fiindcă erau prea mulţi copaci. Nu erau trotuarele calumea şi-am mers pe o altă străduţă. Îmi aminteam eu ceva. Până la urmă am găsit şi biserica. Dar n-am zăbovit prea mult nici la ea. Partea aia a oraşului mi-e şi dragă dar mă şi doare. Aduce amintiri amare. Unii dintre oameni s-au dus, alţii s-au îndepărtat. Copilăria a trecut. Cu toate promisiunile ei.

Mâine fac drum la bibliotecă. Trebuie să găsesc măcar una.

Mi-a plăcut de mine azi, ceea ce-i mare lucru.

M-a uimit un om azi. În bine, ceea ce-i mare lucru. Mi-am promis că următoarele cuvinte vor fi pentru el, plecând de la ideea ce mi-a dat-o fără să ştie. Dar dacă n-am să reuşesc... (Am încercat azi în parc un exerciţiu de imaginaţie.)

Azi am făcut langoşi şi m-am gândit că G. poate tace fiindcă-şi scrie romanul pe care a promis că mi-l trimite frumos legat, când o fi gata. Eu n-aş putea scrie un roman, şi-i invidiez.

Azi blogul face doi ani. La mulţi ani, blog!