"Sunt frânt"

"Anii copilăriei i-am petrecut visând la mulţi „dacă”, având violente răbunfiri pline de nervi cu „de ce”. Acum plâng cu sughiţuri până adorm întrebându-mă de ce mi se întâmplă mie toate astea. Cu unele m-am obişnuit, însă asta nu înseamnă că trebuie să mi se tot dea până ajung să îngenunchiez ca apoi să mă strivesc de pământ. Vin altele, şi iar altele, şi mereu altele. Parcă totuşi e prea mult.  Într-o bună zi n-am să mă mai pot ridica.

I have nothing anf that is why I try to get joy from a flower or a leaf or even a stone. Nu ştiu dacă e o capacitate cu care m-am născut sau pe care mi-am format-o în timp, de nevoie.

De câte ori n-am vrut să adorm mai repede fiindcă speram că atunci când mă voi trezi, voi realiza că totul a fost un vis urât şi că lucrurile sunt defapt exact aşa cum ar trebui să fie? Acum nu mai am puterea asta. Prea multe dimineţi dezamăgitoare. Astăzi, de exemplu, ochii mi-erau cât cepele însă movul pereţilor şi îngeraşul alb m-au liniştit...

Stop crying. Please stop crying. If you’ll stop crying you’ll fall asleep faster and you won’t know about anything for a little while. Maybe you’ll dream about something nice and you’ll wake up with a smile on your face.

Întoarce perna. Faţa asta e prea udă.

Cum de unii te apreciază aşa mult iar mulţi de lângă tine nu văd? Aşa cum Dumnezeu i-a arătat lui Knulp scopul, aşa aş fi vrut să-mi arate mie frumosul, azinoapte."

                                                                                                                        Scrieri anonime, 1996