Venirea acasa n-a avut efectele scontate. Mi-am zis ca am sa lucrez mult si-am sa ma odihnesc suficient. In schimb, m-am odihnit mult (fizic) si-am lucrat undeva intre putin si suficient. Lucru ciudat care s-a intamplat a fost ca mi-au revenit in cap toate gandurile si problemele pe care le aveam data trecuta cand am fost acasa. Parca au fost captate intr-un anumit spatiu, si odata cu intoarcerea mea aici s-au reactivat. Poate din cauza ca n-au fost rezolvate la timpul lor, ci doar lasate intr-un colt. Dar maine plec inapoi spre Iasi, si ca un pui de gaina fricos, probabil o sa aplic aceeasi tactica. Iar odata reajunsa in Iasi, o sa se reactiveze problemele de acolo, si-anume cele legate de scoala. Iar pe filiera asta, duplicitara, o sa tot plec dinspre unele ca sa ajung la celelalte.
Stiu ca o sa imi termin licenta. Si-o s-o termin bine. Singura variabila pe care n-o cunosc este momentul. Cand o sa-mi termin licenta cu bine. M-am obisnuit sa gandesc lucrul asta despre mine, fapt ce nu ma ajuta nicicum, si-anume sa constientizez, empiric, ca le termin pe toate cu bine, in ultimul moment. In situatia noastra de altfel, nu prea exista un alt moment in care sa ne terminam licentele, date fiind cele doua sesiuni din semestru si cele 5 proiecte de seminar, pe langa cele 7 prezentari si recenzii de seminar. Viata sociala si relaxarea iau forme de pauza de tigara si cafea la fumoarul caminului, si eventual pseudo-plimbarile spre si de la scoala. Sau cele doua ore dinaintea somnului, cand o doza de bere cumparata de la magazin si discutiile pe mess se vor a fi corespondentul unei uitate baute pana la orele diminetii in ceva bar.
Un alt fapt ce ma strange ca un cleste sunt numerele. Limitele. Numarul de pagini. Am scrise acum sa zic cam 30 de pagini. Mai am de completat pe ici pe colo, lucru ce-mi va mai aduce, sa zic, o medie de inca 10 pagini. Alte 15 vor forma introducerea si concluzia. Dupa o operatiune matematica simpla, reiese ca-mi mai trebuiesc aproximativ 20-30 de pagini pentru a atinge limita numarului de pagini a licentei. Numar de pagini care nu se pot scoate din aliniere sau spatiere. Numar de pagini extraordinar de mare pentru problema pe care, se zice, o cercetez. Actiunea de batut campii pe un anume subiect este deja planificata pentru proiectele de seminar. Unul mi-a atras atentia. Mi-a suscitat interesul. Si, ca intr-un film de groaza de neinteles, tot cu licenta are legatura. Ar trebui sa facem, daca vrem, un fel de analiza asupra noastra si a problemelor cu care ne-am confruntat la licenta. Tine de epistemologie. Ce metode am folosit, ce probleme am intampinat, unde am gasit informatiile necesare etc. M-a atras prin faptul ca, spre deosebire de celelalte proiecte, ce tin de simpla alegere a unei teme de seminar si elaborarea unui referat ajutati de sursele bibliografice, in acesta, lucrurile personale mie ar avea o mai mare trecere. As putea acolo scrie cum si ce vreau, raportandu-ma la problema propusa. Originalitatea ar avea o mai mare pondere. Chit ca este pe baza unui suport teoretic, despre care am citit si-am vorbit la seminar. Mi-as permite sa fiu prezenta acolo intr-o proportie covarsitoare, caci note bune am deja iar profesorul si-a manifestat deja o anumita inclinare spre subiectul acesta. Si nu ma mai intereseaza atat de mult sa tin linia cu care ar fi trebuit sa ma obisnuiasca scoala. Aceea obiectiva, tinand cursul unei linii metodologice bine stabilite. Dar probabil, din lipsa de timp, am sa apelez la cealalta varianta, a referatului, si-am sa scriu din carti, incheind eventual cu un paragraf de asa zisa nota personala.
Si-acum ca am terminat si pe ziua de astazi de exprimat fricile si am terminat sa ma plang, ma apuc de licenta.
Se manifesta in mine un dublu sentiment. Vreau sa termin odata ciclul de licenta. Cu toate ca nu vreau sa se termine viata studenteasca. Vreau sa ajung la Cluj la masterat, cu toate ca ma gandesc ca e posibil ca istoria sa se repete, si sa alerg iar dupa ca verzi pe pereti, iar noul cautat cu atata ardoare de mine sa nu se arate nici atunci. Inflacararea aceea, entuziasmul meu poate ca nu va fi satisfacut nicicand.
3 comentarii:
"Art. 100. Lucrările de licenţă pot avea maxim 40 de pagini A4" ..
deci voi trebuie sa scrieti dublu.. interesant..
de fapt, cred ca vroiam sa zic ca ma bucur ca am avut ce citi aici la tine
a fost placut
nu o sa explic asta:)) desi tot am impresia ca trebuie sa o fac .. stop it, brain :(
partea cu asocierea pe care-o faci in subconstient, intre locuri si stari de spirit ii complet adevarata. ii bine cunoscuta in psihologie, si defapt, cand esti in depresie cam de asta sugereaza oamenii aia suciti ce iau bani numai pentru ca vorbesc cu tine face-to-face, sa schimbi activitatile, sau locul in care stai. da' asa-i ca-i un mecanism idiot al creierului nostru? noi, homo sapiens sapiens...
ganduri si ganduri ... :) se vor reolva de la sine toate.
Eu aveam o zicala cand eram in asemenea momante ... "Pe ei pe mama lor! " :D
Trimiteți un comentariu