Pentru Mr.P

Un necunoscut poate să-ţi facă ziua mai plăcută. Un om pe care l-ai întâlnit prima dată, poate să-ţi facă seara mai plăcută. Un om pe care nu l-ai întâlnit niciodată, poate să-ţi spună anumite cuvinte datorită cărora să poţi merge la culcare cu zâmbetul pe buze. Un prieten te poate dezamăgi foarte rău în câteva clipite. Ăsta este un răspuns pentru Mr.P în special. Dragul meu, fiindcă face-se cum se face, îmi eşti drag, chiar şi după atâta timp, chiar şi după atâta necitit, chiar şi după atâtea sfaturi...Eu scriu. În general, când nu mă simt prea bine. Dar asta nu înseamnă că mereu mi-i aşa. Ba mai mult, n-am socotit de cât timp, să zicem de jumătate de an, un an, s-a coborât o pace magnifică asupra mea. Sunt foarte bine, nu te îngrijora, nu-ţi fă probleme. Vrând ne-vrând am ajuns să trec peste obstacole cu zâmbetul pe buze, şi asta fără să mă mint, crede-mă. Am ajuns să cunosc ceea ce valorez, fără să mă bat cu pieptul în piept. Ştiu pentru mine, n-o mai spun şi altora. Am ajuns să văd cine mi-e aproape şi cine nu. Nu le-o spun şi lor, ci ţin în mine. Iar toate astea, de cele mai multe ori, după ce trag linie, mă fac să zâmbesc. Iar Crăciunul acesta, bun, rău, cum o fi fost, l-am trecut zâmbit. Prea puţine clipe stările depresive au câştigat. Am ajuns la echilibru, Mr.P, şi mi-e bine. Motive de veselie sunt, chiar dacă mi le absorb din cele mai mici lucruri ale lumii.

Şi asta vă doresc şi vouă, celor ce v-aţi rătăcit din greşeală (sau nu) pe aici!

Am trăit cu vrute şi nevrute şi-am murit cu fiecare zi

Probabil e ultima oară pe anul ăsta când vin aici. Nu ştiu dacă ţi-am zis, cafeneaua e acum mov şi are perdeluţe asortate. Bradul e făcut, are luminiţe roşii. Eu abia azi am cumpărat unul. M-am învârtit de vreo 5 ori prin piaţă, dar până la urmă l-am găsit.

Aseară mult, mult vin.

                Mă gândeam azi, iar, la lucrul acela pe care l-am zis mai demult. Cel mai rău lucru pe care ţi-l poate face un om e să te facă să te îndoieşti de tine însuţi. E un sentiment de neputinţă, nu mai ştii cine eşti, nu mai ştii ce reprezinţi, nu mai ştii ce ai bun şi ce ai rău. Cel mai urât lucru pe care ţi-l poate face un om e să te lovească atunci cţnd eşti jos, să-ţi strige în faţă toate defectele pe care le ai,

                Mi-a fost ascultată o rugă azi. Mi s-a răspuns la un minut distanţă, şi-am zâmbit. E bine să vezi că cineva acolo sus are grijă de tine, chiar când tu nu ai. Şi te miri, te miri când vezi că Dumnezeu te ajută, când tu n-ai mai fost la biserică sau n-ai mai zis o rugăciune de ani de zile. Te miri când vezi că oameni de la mii de kilometri distanţă te ajută, iar cei de lângă tine te îngroapă în noroi. Toate lucrurile astea te miră şi ajungi să fii şi mai debusolat ca înainte, ajungi să mergi pe străzi tremurând, cu lacrimi în ochi, să te simţi în cel mai pustiu şi vântos deşert, când defapt afară ninge liniştit iar ornamentele de crăciun îţi luminează calea. Şi a cui e vina că alegi aşa oameni lângă tine? A cui, dacă nu a ta? Şi ce să înţelegi când oameni de departe îţi spun că ai inima mare, iar cei care au avut-o în mâini scuipă pe ea? Să înţelegi că eşti rău? Că eşti bun? Monstru? Acum, în ajun de crăciun, în loc să stai într-un loc cald, să te gândeşti doar la globuri şi ghirlande, îţi faci procese de conştiinţă. Şi de aici, ştim cu toţii, n-ai să ieşi bine deloc.

                Asemeni unui ghiocel, care plăpând, de sub zăpadă, încearcă în zadar să-şi scoată capul. Iar o ninsoare, iar frig... Vine un moment, într-un final, după lupte lungi în care reuşeşte să iasă. Simte razele molcuţe ale soarelui, începe să se înzdrăvenească niţel... Îşi uşor, uşor, începe a zâmbi. Apoi vine un bocanc gros şi-l retează cu sictir. Doar fiindcă poate să facă rău, doar din motivul ăsta. Şi stau şi mă întreb, cine sunt, cum sunt, de ce? ce contează mai mult? Dacă, dacă nu... şi mai ales...cum am ajuns aici. Iar. Aici. Bocancul.

Yep

I don't have the energy to pretend I'm fine and that I like this year's Christmas, like I did last year.