Nu stiu cum sunt. Cred ca bine. Serile trecute ma intrebam daca sunt trista. Poate era. Dimineata cantam. Maine plec la Sinaia. Sau poate poimaine. Nu stiu exact unde ajung. Nu prea stiu exact nimic. Dar merg. Doar ca sa merg. La urma urmei, de mine fug, daca fug de ceva. Nu stiu cum mi-e. Cred ca mi-e nicicum.In rest, oboseala venita si ea de niciunde. La 11 seara deja ochii imi cad. iar luna e mereu devreme, in fata ferestrei. Saptamana asta a dat impresia unui copil tacut si rusinos ce se ascunde dupa fusta mamei - de nori.
Dar maine plec la Sinaia. Sau poate poimaine
luni, 30 august 2010
joi, 26 august 2010
luni, 23 august 2010
Rânduri furate
"Efortul epuizant, inevitabil, de a te aduca, de a te strânge în tine însuţi. Efortul de a te limita la esenţe. Este ceea ce fac tot timpul. În ultimele săptămâni însă am devenit, iată, contrariul meu: mă împrăştii în tot felul de nimicuri, unul mai plăcut decât altul. Unul mai inutil decât altul. Să fie aceasta o formă de a te odihni de tine însuţi?" Aura Christi
"20 ianuarie 1936 Pradă vechii mele duşmance, spaima, am rătăcit pe străzi pe care nu le cunoşteam, sub o ploaie cu băşici. Felinarele oglindite în adâncurile sclipitoare ale asfaltului, toate stelele deznădejdii mele. Apoi noaptea a trecut şi m-am trezit în pace." Julien Green
Mă întrebam şi eu, într-una din nopţile trecute, cum ar reacţiona ei la vestea morţii mele.
"20 ianuarie 1936 Pradă vechii mele duşmance, spaima, am rătăcit pe străzi pe care nu le cunoşteam, sub o ploaie cu băşici. Felinarele oglindite în adâncurile sclipitoare ale asfaltului, toate stelele deznădejdii mele. Apoi noaptea a trecut şi m-am trezit în pace." Julien Green
Mă întrebam şi eu, într-una din nopţile trecute, cum ar reacţiona ei la vestea morţii mele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)