Lumânările n-au fost aprinse nici până acum... De parcă nu întâlneşti
biserici la fiecare colţ de stradă... Nu-mi plac bisericile deloc. Cămăruţele unde se aprind lumânări, pentru morţi, pentru vii...acolo-i altceva... Când eram mică nu ştiam ce şi cum
înseamnă. Trebuia să aprind doar lumânări. Bunica îmi spunea unde. La fel cum
îmi mă ducea mereu la cimitir să aprindem lumânări la câteva morminte de
preoţi. Nici cu asta n-am fost de acord.
Iar de trecut, da, ne agăţăm. Sau se agaţă. La mine nu funcţionează
meditaţiile şi obţinerea energiei pozitive din spaţiu. Nu, nu.
Aştept cu nerăbdare ziua în care voi putea răsufla uşurat ştiind că toate proiectele, de şcoală, de neşcoală au fost terminate şi terminate bine! Aş cere prea mult dacă-aş mai vrea şi alte lucruri. Copăcel, copăcel. Terminăm şi calciul, începem cu fierul, punem stresul la borcan. Sigilăm bine. Vorbim la masculin, ca şi Jeni. Ne înfior... Nu.
Ce spuneai? Las-o
baltă. Cu tot cu zâmbetul amar. Nu, greşeşti, sunt doar obosită.
Ce spui? O masă
şi câteva ore de somn? Cafea şi cola, dar ştii că nu ai voie să bei cafea. Dar
iau calciu. Magneziu. Fier. Fe, fe, fe, fe, fe.
Ce spuneai? Că în
ultimul timp n-ai mai avut obsesii? Muzicale cel puţin, bineînţeles. Poftim. Ce altfel de obsesii? Obsesii e cam
mult spus.
Crezi că mâine ne
întâlnim cu A. la o cafea? Nu e voie cafea. Suc. Nu. Apă. Vorbă. Un pahar de
vorbă, ar pica bine?
Everybody’s
gotta learn sometime
Trebuie reluate toate filmele astea odat’ şi-odat’. De preferat o iarnă într-o cameră de hotel ieftin,
plină de igrasie şi rece. Mi-ar fi bine acolo.
Umm... de chestia
aia nu mai vorbim acum. Poate altădată. Poate ca şi până acum. Lasă-i.
Vedem noi cum
facem. Şi le scoatem la capăt. Pe toate, ca şi până acum, ca şi de-acum încolo.
Singură.
Cum de nu m-o
întrebat mama nimic? Adică...cum de...?
Doar mă alint că
am ochii verzi. Defapt, nu mint niciodată, am ochii căprui. Dar au puţin verde,
acolo, departe. Am văzut în oglinda din hol, de-acasă, când... Dar puţini văd
verdele.
Bunica a spus că
nu-mi mai găteşte. Gata, s-a terminat. N-am scris nimic din vacanţă? Urât bon
fiscal. Toată ziua mi-a fost rău. N-am fpcut drumurile pe care mi le-am promis
şi n-am aprins lumânările pe care simţeam să le aprind.
