marți, 9 decembrie 2025

trauma

 

Gabor Mate, adult fiind, sub influența unor ciuperci în prezența unui terapeut, perfect ancorat în realitate și prezent, s-a întors dpdv emoțional, traumatic – la vârsta de un an. A început să plângă și să îi ceară scuze mamei sale că îi face viața dificilă. Ne asumăm responsabilitatea pentru cum se simt alții chiar și atât de devreme în viață. Fiindcă simțim - chiar din uter – stresul, frica, tristețea, nefericirea.

Ring any bell?


Suntem niște adulți ciobiți.

Pe mama au botezat-o la miez de noapte. Din cauza partidului. Și exact când treceau prin fața partidului, mama, un bebeluș foarte liniștit de altfel, a început să plângă, să țipe. De frică, nașa i-a băgat o batistă în gură. După ce au trecut de sediul partidului nici nu știau dacă nu au sufocat copilul.


The biggest gift the parents can give to their kids is their own happiness. Adică a părinților. Adică un mediu fericit. Pozitiv. Luminos. Dar dacă nu pot, nu e vina lor. Nici a bunicilor. Nici a Evei. It didn't start with you.


Tatei, beat fiind, când l-am felicitat și i-am urat pensie lungă, i s-au umplut ochii de lacrimi și cu o voce gâtuită mi-a spus că și-ar dori să fie iar tânăr. Mai tânăr.

vineri, 28 noiembrie 2025

lumina

 

La cinci ani distanță îmi dau seama că locul ăsta este exact cum era cafeneaua la început. În umbră, îtunecată și plină de fum. Dar dacă n-ar fi fost așa, acele raze de soare care își făceau uneori loc printre draperiile grele din catifea nu mai erau atât de...

 

Ce siropos.



Eu eram în întuneric dar vedeam 

marți, 18 noiembrie 2025

Still

 

Era prima oară în dimineața aceea în care vedeam în oglindă. Fiindcă jos stătusem pe întuneric. Fac economie la lumină. Fac economie la lumină. Eram murdară de rimel sub ochi. Se pare că fac economie și la rimel. M-am văzut puternică. Sunt. Mereu am fost.

Nu am emoții. Iar când nu am emoții totul merge bine. Nu se întâmplă nimic rău. Și acum totul va bine. Și cumva simt nevoia să o ajut pe ea, să fie ea mai puternică. Când de fapt EA este un munte de putere iar eu doar un grăunte de nisip. Un munte de putere ascuns într-un trup firav mititiel…


N-am fost mereu, nu cred că sunt… Totul va fi bine.


Mă pierd, totul e pe repede-nainte. Totul se învârte. Bag sub preș și trece ziua. Lasă pe mâine. Nu-i nimic, hai! Vedem. Trece. Nu contează. Trag aer în piept. TRAG. AER. ÎN. PIEPT.

 

E tot acolo.

 

Eu de când n-am mai făcut o noapte albă?


Mă pierd, mă evapor.


A doua oară când m-am privit în oglindă eram pieptănată și urmele de rimel erau șterse. Nu eram eu. Nu mă simțeam puternică.